Începând cu 1 aprilie 2012 a intrat în vigoare Iniţiativa cetăţenească, un instrument introdus de Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene, care permite cetăţenilor să înainteze o propunere legislativă Comisiei Europene odată ce a îndeplinit o serie de condiţii, printre care strângerea unui milion de semnături în termen de un an.
O iniţiativă care a îndeplinit condiţiile necesare depunerii este “Unul dintre noi”, care a strâns semnături în diverse state ale Uniunii Europene. Aceasta “solicită să se pună capăt practicilor europene de finanţare publică care implică distrugerea deliberată a vieţii umane înainte de naştere”, prin încetarea finanţării de către UE a activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătăţii publice.
Aşadar, această iniţiativă solicită încetarea susţinerii UE pentru respectarea drepturilor sexuale şi ale reproducerii atât pe plan intern (în ceea ce priveşte sănătatea publică), cât şi pe plan extern (în ceea ce priveşte activităţile de sprijin din ţările în curs de dezvoltare).
Pe plan intern, Uniunea Europeană nu are o politică supranaţională de sănătate, însă anumite aspecte ţin şi de contribuţia europeană. Interzicerea finanţării anumitor servicii medicale de către UE a fost obiectivul acestei iniţiative, care viza explicit avortul ca făcând parte dintre acestea.
Pe plan extern ajutorul pentru dezvoltare este o politică a Uniunii Europene, prin care aceasta și-a stabilit ca obiectiv al politicii europene de dezvoltare eradicarea sărăciei în mod durabil. Politica de dezvoltare a UE îşi propune să îi ofere populaţiei dezavantajate din ţările în curs de dezvoltare controlul asupra propriei dezvoltări. Cu alte cuvinte: să trateze cauzele vulnerabilităţilor lor, printre care lipsa accesului la hrană şi apă potabilă sau la educaţie, asistenţă medicală, locuri de muncă, pământ, servicii sociale, infrastructură şi un mediu sănătos, să eradicheze bolile şi să faciliteze accesul la medicamente ieftine pentru combaterea HIV/SIDA, să ia măsuri pentru reducerea datoriilor pe care ţările în curs de dezvoltare le au, astfel încât să dispună de mai multe fonduri pentru investiţii publice vitale în loc să le plătească dobânzi creditorilor bogaţi din ţările industrializate, să promoveze autoajutorarea şi strategiile de eradicare a sărăciei; să sprijine procesul de democratizare; să ia mai multe măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalităţii dintre bărbaţi şi femei; să încurajeze un mediu economic mai stabil.
Iniţiativa “Unul dintre noi” aparţine unui grup format din persoane ce fac parte din organizaţii anti-choice sau religioase din mai multe state ale Uniunii Europene.
După îndeplinirea condiţiilor tehnice ale unei iniţiative cetăţeneşti, Comitetul respectivei iniţiative este audiat în cadrul Parlamentului European, iar apoi, Comisia Europeană (singura instituţie care poate înainta propuneri legislative) decide dacă prezintă sau nu respectiva propunere mai departe celor două instituţii europene cu rol decizional: Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
În cazul Iniţiativei “Unul dintre noi”, răspunsul Comisiei Europene a fost negativ, respingându-se astfel o inițiativă periculoasa care încălca drepturile reproductive ale femeilor!!!
Comisia a oferit motivaţiile respingerii fiecărui punct al propunerii în Comunicarea disponibila electronic la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2014/RO/1-2014-355-RO-F1-1.Pdf.
În ceea ce priveşte solicitarea de eliminare a finanţării pentru servicii de sănătate care includ avortul, Comisia a atras atenţia asupra faptului că în 2010, s-au înregistrat în întreaga lume 287 000 de decese în urma complicaţiilor legate de sarcină sau de naştere, aproape toate aceste decese (99%) având loc în ţările în curs de dezvoltare şi afectând în mod disproporţionat populaţiile sărace şi cele mai vulnerabile.
Un alt element utilizat de Comisie este cel referitor la faptul că avorturile în condiţii de risc reprezintă una dintre cauzele mortalităţii materne, reprezentând aproximativ 13% din întreaga mortalitate maternă şi având ca rezultat 47 000 de decese în fiecare an, dintre care aproape toate în ţările în curs de dezvoltare.
De asemenea, un alt argument al Comisiei a fost acela conform căruia posibilitatea femeilor de a avea acces la sănătatea reproducerii şi la recunoaşterea drepturilor lor privind reproducerea este o piatră de temelie a emancipării femeilor şi contribuie la dezvoltarea durabilă.
Acest răspuns este în concordanţă cu direcţia adoptată de Parlamentul European, care a definitivat o serie de rezoluţii în care solicită ca „UE să apere insistent dreptul la cel mai înalt standard de sănătate realizabil, inclusiv la sănătate sexuală şi reproductivă şi la drepturile aferente şi integrarea persoanelor afectate de HIV/SIDA, printre altele, în cadrul serviciilor de planificare familială voluntară, avorturi în condiţii de siguranţă şi contracepţie” (rezoluții din 23.10.2012 [2012/2002(INI)]; din 12.3.2013 [2012/2222(INI)]; din 11.12.2013 [2013/2057(INL)]).
Paradoxal, există un punct în care atât unii europenişti, cât şi unii eurosceptici se întâlnesc: acela în care doresc restrângerea drepturilor sexuale şi reproductive ale femeilor sub pretext religios. Europeniştii se bucură de sprijinul părţii populare, creştin-democrate din cadrul instituţiilor UE, iar euroscepticii profită de fiecare ocazie pentru a sublinia pericolul pe care UE îl reprezintă prin politicile sale contrare opiniilor lor conservatoare.
Acest dialog nu cuprinde însă doar statele membre, ci şi statele terţe, afectate de politicile UE prin ajutorul primit de la aceasta şi condiţionalităţile impuse de aceasta pentru oferirea ajutorului. Prin urmare, este foarte important ca policile UE să nu fie construite şi implementate folosind o perspectivă religioasă, chestiune care devine vitală atunci când vorbim în special de ajutorul pentru dezvoltare, pentru că în caz contrar, acest ajutor s-ar transforma într-o cumpărare a dreptului de a-ţi impune credinţele, mentalitatea şi atitudinile asupra unei populaţii vulnerabile, faţă de care te afli într-o poziţie de putere şi căreia nu îi laşi de fapt posibilitatea de a alege.
Sper ca instituţiile Uniunii Europene nu numai să păstreze şi în continuare această atitudine cu privire la drepturile sexuale şi reproductive ale femeilor, ci să caute modalităţi prin care să restricţioneze acţiunile de limitare şi ameninţare a acestor drepturi, fie că ele aparţin unor persoane, unor organizaţii sau alianţe sau mai ales unor autorităţi publice locale, regionale, naţionale sau supranaţionale.
O iniţiativă care a îndeplinit condiţiile necesare depunerii este “Unul dintre noi”, care a strâns semnături în diverse state ale Uniunii Europene. Aceasta “solicită să se pună capăt practicilor europene de finanţare publică care implică distrugerea deliberată a vieţii umane înainte de naştere”, prin încetarea finanţării de către UE a activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătăţii publice.
Aşadar, această iniţiativă solicită încetarea susţinerii UE pentru respectarea drepturilor sexuale şi ale reproducerii atât pe plan intern (în ceea ce priveşte sănătatea publică), cât şi pe plan extern (în ceea ce priveşte activităţile de sprijin din ţările în curs de dezvoltare).
Pe plan intern, Uniunea Europeană nu are o politică supranaţională de sănătate, însă anumite aspecte ţin şi de contribuţia europeană. Interzicerea finanţării anumitor servicii medicale de către UE a fost obiectivul acestei iniţiative, care viza explicit avortul ca făcând parte dintre acestea.
Pe plan extern ajutorul pentru dezvoltare este o politică a Uniunii Europene, prin care aceasta și-a stabilit ca obiectiv al politicii europene de dezvoltare eradicarea sărăciei în mod durabil. Politica de dezvoltare a UE îşi propune să îi ofere populaţiei dezavantajate din ţările în curs de dezvoltare controlul asupra propriei dezvoltări. Cu alte cuvinte: să trateze cauzele vulnerabilităţilor lor, printre care lipsa accesului la hrană şi apă potabilă sau la educaţie, asistenţă medicală, locuri de muncă, pământ, servicii sociale, infrastructură şi un mediu sănătos, să eradicheze bolile şi să faciliteze accesul la medicamente ieftine pentru combaterea HIV/SIDA, să ia măsuri pentru reducerea datoriilor pe care ţările în curs de dezvoltare le au, astfel încât să dispună de mai multe fonduri pentru investiţii publice vitale în loc să le plătească dobânzi creditorilor bogaţi din ţările industrializate, să promoveze autoajutorarea şi strategiile de eradicare a sărăciei; să sprijine procesul de democratizare; să ia mai multe măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalităţii dintre bărbaţi şi femei; să încurajeze un mediu economic mai stabil.
Iniţiativa “Unul dintre noi” aparţine unui grup format din persoane ce fac parte din organizaţii anti-choice sau religioase din mai multe state ale Uniunii Europene.
După îndeplinirea condiţiilor tehnice ale unei iniţiative cetăţeneşti, Comitetul respectivei iniţiative este audiat în cadrul Parlamentului European, iar apoi, Comisia Europeană (singura instituţie care poate înainta propuneri legislative) decide dacă prezintă sau nu respectiva propunere mai departe celor două instituţii europene cu rol decizional: Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
În cazul Iniţiativei “Unul dintre noi”, răspunsul Comisiei Europene a fost negativ, respingându-se astfel o inițiativă periculoasa care încălca drepturile reproductive ale femeilor!!!
Comisia a oferit motivaţiile respingerii fiecărui punct al propunerii în Comunicarea disponibila electronic la următoarea adresă: http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2014/RO/1-2014-355-RO-F1-1.Pdf.
În ceea ce priveşte solicitarea de eliminare a finanţării pentru servicii de sănătate care includ avortul, Comisia a atras atenţia asupra faptului că în 2010, s-au înregistrat în întreaga lume 287 000 de decese în urma complicaţiilor legate de sarcină sau de naştere, aproape toate aceste decese (99%) având loc în ţările în curs de dezvoltare şi afectând în mod disproporţionat populaţiile sărace şi cele mai vulnerabile.
Un alt element utilizat de Comisie este cel referitor la faptul că avorturile în condiţii de risc reprezintă una dintre cauzele mortalităţii materne, reprezentând aproximativ 13% din întreaga mortalitate maternă şi având ca rezultat 47 000 de decese în fiecare an, dintre care aproape toate în ţările în curs de dezvoltare.
De asemenea, un alt argument al Comisiei a fost acela conform căruia posibilitatea femeilor de a avea acces la sănătatea reproducerii şi la recunoaşterea drepturilor lor privind reproducerea este o piatră de temelie a emancipării femeilor şi contribuie la dezvoltarea durabilă.
Acest răspuns este în concordanţă cu direcţia adoptată de Parlamentul European, care a definitivat o serie de rezoluţii în care solicită ca „UE să apere insistent dreptul la cel mai înalt standard de sănătate realizabil, inclusiv la sănătate sexuală şi reproductivă şi la drepturile aferente şi integrarea persoanelor afectate de HIV/SIDA, printre altele, în cadrul serviciilor de planificare familială voluntară, avorturi în condiţii de siguranţă şi contracepţie” (rezoluții din 23.10.2012 [2012/2002(INI)]; din 12.3.2013 [2012/2222(INI)]; din 11.12.2013 [2013/2057(INL)]).
Paradoxal, există un punct în care atât unii europenişti, cât şi unii eurosceptici se întâlnesc: acela în care doresc restrângerea drepturilor sexuale şi reproductive ale femeilor sub pretext religios. Europeniştii se bucură de sprijinul părţii populare, creştin-democrate din cadrul instituţiilor UE, iar euroscepticii profită de fiecare ocazie pentru a sublinia pericolul pe care UE îl reprezintă prin politicile sale contrare opiniilor lor conservatoare.
Acest dialog nu cuprinde însă doar statele membre, ci şi statele terţe, afectate de politicile UE prin ajutorul primit de la aceasta şi condiţionalităţile impuse de aceasta pentru oferirea ajutorului. Prin urmare, este foarte important ca policile UE să nu fie construite şi implementate folosind o perspectivă religioasă, chestiune care devine vitală atunci când vorbim în special de ajutorul pentru dezvoltare, pentru că în caz contrar, acest ajutor s-ar transforma într-o cumpărare a dreptului de a-ţi impune credinţele, mentalitatea şi atitudinile asupra unei populaţii vulnerabile, faţă de care te afli într-o poziţie de putere şi căreia nu îi laşi de fapt posibilitatea de a alege.
Sper ca instituţiile Uniunii Europene nu numai să păstreze şi în continuare această atitudine cu privire la drepturile sexuale şi reproductive ale femeilor, ci să caute modalităţi prin care să restricţioneze acţiunile de limitare şi ameninţare a acestor drepturi, fie că ele aparţin unor persoane, unor organizaţii sau alianţe sau mai ales unor autorităţi publice locale, regionale, naţionale sau supranaţionale.
Ioana Dodi
