Noi, un grup de femei queer și LGBT, dorim să afirmăm public în mod
hotărât că răspunsul Muzeului Țăranului Român față de agresiunea anti-LGBT
petrecută pe 4 februarie în Cinema Muzeul Țăranului și urmată de suspendarea
proiecției filmului 120 Bătăi pe minut
este o bătaie de joc la adresa noastră. Comunicările oficiale ale conducerii MȚR arată o
poziționare oportunistă și reflectă lipsa de asumare a complicității
heteronormative și a istoriei de agresiuni repetate asupra comunității LGBT.
Asistăm de asemenea la o deresponsabilizare instituțională, MȚR nepunând sub
semnul întrebarii de ce acest spațiu este sigur (și inspiră atâta loialitate)
pentru diverse grupuri naționalist-religioase, dar nu și pentru persoane queer.
Dorim
să subliniem de la bun început că ceea ce s-a petrecut (din nou!) la MȚR constituie un act de violență anti-LGBT al unor agresori, nu o
"manifestare" a unor "protestatari" care au creat "un
moment neplăcut". Considerăm limbajul folosit de MȚR drept unul care
contribuie la și legitimează invizibilizarea
și stigmatizarea persoanelor queer și LGBT, care de altfel nu sunt nicăieri
numite în comunicat! Considerăm extrem de importantă asumarea faptului că
agresiunile heterosexiste și homoantagonismul constituie o experiență cotidiană
dureroasă și violentă pentru noi ca femei queer, nu un moment
"neplăcut", ca atunci când plouă afară și ți-ai uitat umbrela acasă!
Protestăm
vehement față de abordarea MȚR care tratează cele întâmplate drept o anexă la
aniversarea de 28 de ani a muzeului - care constituie de altfel subiectul
principal al comunicatului MȚR - o strategie de promovare a propriei imagini
drept "instituție culturală de prim rang în contextul lumii muzeale
românești și europene". Refuzăm categoric să acceptăm invizibilizarea vieților
noastre și în paralel instrumentalizarea experiențelor și vieților LGBT pentru
construirea de către diferite instituții culturale și de către colaboratorii și
finanțatorii acestora a unei imagini favorabile lor și promovate pentru
consumul "culturii urbane". Această “cultură urbană” și viață urbană
pe care multe dintre noi o resimt ca pe o experiență între ciocan și nicovală,
unde ai de alege între a tăcea sau a-ți lăsa experiența manipulată în schimbul
unei minime și deseori iluzorii siguranțe.
Ne
exprimăm profundul dezacord și completa respingere față de modul heteronormativ
elitist și privilegiat în care MȚR (alături de alți actori culturali care au
exprimat poziții similare în ultimele zile) dorește să se delimiteze de cele
întâmplate: condamnându-le drept incompatibile cu "interogațiile
intelectuale", “cultura de calitate” și "decența" și invocând
lipsa lor de "legalitate", precum și încălcarea drepturilor
persoanelor "plătitoare de bilet".
În
primul rând, refuzăm invocarea "intelectualității", alături de
"cultură" și "calitate", drept paveze “respectabile” pentru
de-solidarizare. Subliniem că
apartenența la "intelectualitate " si invocarea
"Culturii"(!) maschează deseori homoantagonismul și violența
structurală față de comunitatea LGBT. Agresiunea petrecută la MȚR constituie un
atac la adresa comunității LGBT și a libertății sexuale a femeilor. Nedreptatea
fundamentală a celor petrecute nu constă în atacul la adresa calității
culturale a filmului proiectat, iar a construi un astfel de discurs reflectă privilegiul
social și heterosexismul lumii în care trăim. Persoanele LGBT au fost repetat
supuse agresiunilor în București în ultimii ani iar atacurile la libertatea
sexuală a femeilor din România au constituit și constituie o experiență
istorică continuă. A privi agresiuni anti-queer drept un atac la adresa unei
culturi de calitate este hilar și revoltător deopotrivă, mai ales venind din
partea MȚR. Este vorba despre o instituție care a mai găzduit evenimente unde
persoane LGBT au fost agresate și traumatizate, o instituție din conducerea
căreia face parte de mulți ani Mihai Gheorghiu (membru al comitetului de
inițiativă al Coaliției pentru Familiei,
comitet și inițiativă de schimbare a constituției care sunt de altfel în mod
covârșitor proiectul unor intelectuali), o instituție care profită, ca multe altele, de pe urma
unei imagini "progresiste" în timp ce refuză în mod repetat orice
responsabilitate pentru lipsa asigurării unui spațiu sigur pentru noi și se
desolidarizează și ne invizibilizează la momentul oportun. Cu mândrie și
ne-intelectual vorbind, noi categorisim atitudinea MȚR drept o nesimțire
heterosexistă uriașă. Probabil mai intelectuală este delimitarea lașă a MȚR de
înseși filmele proiectate care "nu reprezintă în mod necesar punctul de
vedere al MNȚR".
În
al doilea rând, respingem categoric invocarea "decenței" și a
"legalității" și remarcăm jenanta și enorma ironie a acestei invocări
în context românesc și la proiecția unui film precum 120 BPM! România este o
țară unde însăși existența noastră a fost considerată ilegală și unde sub
protecția legalității și respectabilității intelectuale persoanele LGBT au
îndurat și încă îndură nenumărate nedreptăți. Noi refuzăm să acceptăm
distincția legal/ilegal drept un indiciu al dreptății. Filmul 120 BPM reflectă
de altfel asupra istoriei ACT UP, un grup care și-a asumat cu mândrie indecența
și ilegalitatea acțiunilor și poziționărilor sale în lupta pentru salvarea
vieților persoanelor seropozitive, un grup datorită căruia azi există
medicamente și politici necesare, un grup care afirmă demnitatea queer într-o
lume heterosexistă și a cărui experiență ne arată că indecența salvează
vieți! Disprețuim "decența" și
suntem mândre de a fi
"indecente" într-o țară care ne stigmatizează în permanență
existența.
În al treilea rând ne exprimăm revolta față de
poziționarea MȚR, pentru care agresiunea petrecută este o încălcare a unui
abstract drept al plătitorilor de bilet, singura categorie de persoane cărora
de fapt MȚR le cere scuze. Afirmăm faptul că demnitatea și drepturile noastre
nu decurg din poziția noastră de (potențiale) consumatoare și așteptăm scuzele
MȚR. Precizăm de asemenea că demnitatea noastră, istoria și experiențele
noastre nu sunt de supus "dezbaterilor" așa cum MȚR ar fi dorit. Un alt
aspect revoltător al poziției exprimate de MȚR este insistența și tupeul de a
culpabiliza și problematiza însăși istoria și experiențele victimelor atacului
prin afirmații cel puțin ambigue care deplâng lipsa unor discutii despre: “unde
se termină arta și începe propaganda, de care filmul este acuzat”. Demnitatea,
istoria și experiențele noastre trebuie afirmate fără echivoc și apărate cu
solidaritate! Nu acceptam ca ele să fie supuse dezbaterilor și puse în discuție
de către nimeni!
În
concluzie, dacă MȚR dorește să evite "terenul minat al unor
confruntări", solicităm ca acesta,
alături de colaboratorii și finanțatorii săi (cei numiți chiar în comunicatul
MȚR și nu numai), să se oprească din a-și mai construi imaginea și capitalul pe
spinarea, experiențele, luptele și suferințele noastre, tratate drept un bun de
consum oarecare și invizibilizate atunci când devin incomode. Cerem ca
MȚR&co să își asume responsabilitatea față de cele întâmplate și să pună
capăt unei complicități instituționale parșive și continue la violența
instituțională și socială cu care noi ne luptăm.
REVENDICĂRI:
- Demiterea imediată și permanentă a lui Mihai Gheorghiu din poziția
de Director general adjunct al Muzeului Țăranului Român.
- Prezentarea unor scuze explicite și clare față de persoanele queer
și LGBT și condamnarea fără echivoc a unei agresiuni homoantagonice și
sexiste.
- Poziționarea clară a tuturor colaboratorilor și
finanțatorilor numiți în
comunicatul MȚR față de violențele anti-LGBT petrecute și față de
comunicatele iresponsabile și heterosexiste ale MȚR. Cerem o luare de poziție
clară din partea organizatorilor de festivaluri și activități culturale,
mai ales cele cu tematica politică, activistă, din sfera drepturilor
omului etc, desfășurate la MȚR.
- Recomandăm tuturor intelectualilor din conducerea MȚR,
organizatorilor de evenimente culturale și directorilor de instituții
partenere cu acesta, precum și tuturor aliaților autodeclarați ai
comunității din care facem parte, vizionarea filmului 120 BPM, pe care îl
considerăm o lecție esențială și dureroasă despre activism, indecență,
empatie, solidaritate și complicitatea neutralității.
Un grup de femei queer și LGBT.
