Friday, February 9, 2018

Scrisoare Deschisă către Ministerul Culturii, conducerea Muzeului Țăranului Român și colaboratorii MȚR


                Noi, un grup de femei queer și LGBT, dorim să afirmăm public în mod hotărât că răspunsul Muzeului Țăranului Român față de agresiunea anti-LGBT petrecută pe 4 februarie în Cinema Muzeul Țăranului și urmată de suspendarea proiecției filmului 120 Bătăi pe minut este o bătaie de joc la adresa noastră. Comunicările oficiale ale conducerii MȚR arată o poziționare oportunistă și reflectă lipsa de asumare a complicității heteronormative și a istoriei de agresiuni repetate asupra comunității LGBT. Asistăm de asemenea la o deresponsabilizare instituțională, MȚR nepunând sub semnul întrebarii de ce acest spațiu este sigur (și inspiră atâta loialitate) pentru diverse grupuri naționalist-religioase, dar nu și pentru persoane queer.
                Dorim să subliniem de la bun început că ceea ce s-a petrecut (din nou!) la MȚR  constituie un act de violență anti-LGBT al unor agresori, nu o "manifestare" a unor "protestatari" care au creat "un moment neplăcut". Considerăm limbajul folosit de MȚR drept unul care contribuie la și legitimează invizibilizarea și stigmatizarea persoanelor queer și LGBT, care de altfel nu sunt nicăieri numite în comunicat! Considerăm extrem de importantă asumarea faptului că agresiunile heterosexiste și homoantagonismul constituie o experiență cotidiană dureroasă și violentă pentru noi ca femei queer, nu un moment "neplăcut", ca atunci când plouă afară și ți-ai uitat umbrela acasă!
                Protestăm vehement față de abordarea MȚR care tratează cele întâmplate drept o anexă la aniversarea de 28 de ani a muzeului - care constituie de altfel subiectul principal al comunicatului MȚR - o strategie de promovare a propriei imagini drept "instituție culturală de prim rang în contextul lumii muzeale românești și europene". Refuzăm categoric să acceptăm invizibilizarea vieților noastre și în paralel instrumentalizarea experiențelor și vieților LGBT pentru construirea de către diferite instituții culturale și de către colaboratorii și finanțatorii acestora a unei imagini favorabile lor și promovate pentru consumul "culturii urbane". Această “cultură urbană” și viață urbană pe care multe dintre noi o resimt ca pe o experiență între ciocan și nicovală, unde ai de alege între a tăcea sau a-ți lăsa experiența manipulată în schimbul unei minime și deseori iluzorii siguranțe.
                Ne exprimăm profundul dezacord și completa respingere față de modul heteronormativ elitist și privilegiat în care MȚR (alături de alți actori culturali care au exprimat poziții similare în ultimele zile) dorește să se delimiteze de cele întâmplate: condamnându-le drept incompatibile cu "interogațiile intelectuale", “cultura de calitate” și "decența" și invocând lipsa lor de "legalitate", precum și încălcarea drepturilor persoanelor "plătitoare de bilet". 
                În primul rând, refuzăm invocarea "intelectualității", alături de "cultură" și "calitate", drept paveze “respectabile” pentru de-solidarizare.  Subliniem că apartenența la "intelectualitate " si invocarea "Culturii"(!) maschează deseori homoantagonismul și violența structurală față de comunitatea LGBT. Agresiunea petrecută la MȚR constituie un atac la adresa comunității LGBT și a libertății sexuale a femeilor. Nedreptatea fundamentală a celor petrecute nu constă în atacul la adresa calității culturale a filmului proiectat, iar a construi un astfel de discurs reflectă privilegiul social și heterosexismul lumii în care trăim. Persoanele LGBT au fost repetat supuse agresiunilor în București în ultimii ani iar atacurile la libertatea sexuală a femeilor din România au constituit și constituie o experiență istorică continuă. A privi agresiuni anti-queer drept un atac la adresa unei culturi de calitate este hilar și revoltător deopotrivă, mai ales venind din partea MȚR. Este vorba despre o instituție care a mai găzduit evenimente unde persoane LGBT au fost agresate și traumatizate, o instituție din conducerea căreia face parte de mulți ani Mihai Gheorghiu (membru al comitetului de inițiativă  al Coaliției pentru Familiei, comitet și inițiativă de schimbare a constituției care sunt de altfel în mod covârșitor proiectul unor intelectuali), o instituție  care profită, ca multe altele, de pe urma unei imagini "progresiste" în timp ce refuză în mod repetat orice responsabilitate pentru lipsa asigurării unui spațiu sigur pentru noi și se desolidarizează și ne invizibilizează la momentul oportun. Cu mândrie și ne-intelectual vorbind, noi categorisim atitudinea MȚR drept o nesimțire heterosexistă uriașă. Probabil mai intelectuală este delimitarea lașă a MȚR de înseși filmele proiectate care "nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al MNȚR".
                În al doilea rând, respingem categoric invocarea "decenței" și a "legalității" și remarcăm jenanta și enorma ironie a acestei invocări în context românesc și la proiecția unui film precum 120 BPM! România este o țară unde însăși existența noastră a fost considerată ilegală și unde sub protecția legalității și respectabilității intelectuale persoanele LGBT au îndurat și încă îndură nenumărate nedreptăți. Noi refuzăm să acceptăm distincția legal/ilegal drept un indiciu al dreptății. Filmul 120 BPM reflectă de altfel asupra istoriei ACT UP, un grup care și-a asumat cu mândrie indecența și ilegalitatea acțiunilor și poziționărilor sale în lupta pentru salvarea vieților persoanelor seropozitive, un grup datorită căruia azi există medicamente și politici necesare, un grup care afirmă demnitatea queer într-o lume heterosexistă și a cărui experiență ne arată că indecența salvează vieți!  Disprețuim "decența" și suntem mândre de a fi  "indecente" într-o țară care ne stigmatizează în permanență existența.
                 În al treilea rând ne exprimăm revolta față de poziționarea MȚR, pentru care agresiunea petrecută este o încălcare a unui abstract drept al plătitorilor de bilet, singura categorie de persoane cărora de fapt MȚR le cere scuze. Afirmăm faptul că demnitatea și drepturile noastre nu decurg din poziția noastră de (potențiale) consumatoare și așteptăm scuzele MȚR. Precizăm de asemenea că demnitatea noastră, istoria și experiențele noastre nu sunt de supus "dezbaterilor" așa cum MȚR ar fi dorit. Un alt aspect revoltător al poziției exprimate de MȚR este insistența și tupeul de a culpabiliza și problematiza însăși istoria și experiențele victimelor atacului prin afirmații cel puțin ambigue care deplâng lipsa unor discutii despre: “unde se termină arta și începe propaganda, de care filmul este acuzat”. Demnitatea, istoria și experiențele noastre trebuie afirmate fără echivoc și apărate cu solidaritate! Nu acceptam ca ele să fie supuse dezbaterilor și puse în discuție de către nimeni!
                În concluzie, dacă MȚR dorește să evite "terenul minat al unor confruntări",  solicităm ca acesta, alături de colaboratorii și finanțatorii săi (cei numiți chiar în comunicatul MȚR și nu numai), să se oprească din a-și mai construi imaginea și capitalul pe spinarea, experiențele, luptele și suferințele noastre, tratate drept un bun de consum oarecare și invizibilizate atunci când devin incomode. Cerem ca MȚR&co să își asume responsabilitatea față de cele întâmplate și să pună capăt unei complicități instituționale parșive și continue la violența instituțională și socială cu care noi ne luptăm.

                                REVENDICĂRI:

  1. Demiterea imediată și permanentă a lui Mihai Gheorghiu din poziția de Director general adjunct al Muzeului Țăranului Român.
  2. Prezentarea unor scuze explicite și clare față de persoanele queer și LGBT și condamnarea fără echivoc a unei agresiuni homoantagonice și sexiste.
  3. Poziționarea clară a tuturor colaboratorilor și finanțatorilor  numiți în comunicatul MȚR față de violențele anti-LGBT petrecute și față de comunicatele iresponsabile și heterosexiste ale MȚR. Cerem o luare de poziție clară din partea organizatorilor de festivaluri și activități culturale, mai ales cele cu tematica politică, activistă, din sfera drepturilor omului etc, desfășurate la MȚR.
  4. Recomandăm tuturor intelectualilor din conducerea MȚR, organizatorilor de evenimente culturale și directorilor de instituții partenere cu acesta, precum și tuturor aliaților autodeclarați ai comunității din care facem parte, vizionarea filmului 120 BPM, pe care îl considerăm o lecție esențială și dureroasă despre activism, indecență, empatie, solidaritate și complicitatea neutralității.


Un grup de femei queer și LGBT.