Ce este sterilizarea forţată?
Prin sterilizare forţată sau ilegală, înţelegem în genere toate acele politici şi programe guvernamentale prin care persoane aparţinând diferitelor grupuri sociale sunt forţate să facă intervenţia chirurgicală de sterilizare. La începutul secolului 20 practicile de sterilizare erau relativ răspândite în cadrul diferitelor programe eugeniste şi aveau ca scop reducerea volumului anumitor grupuri sociale considerate a avea diferite „defecte” genetice. În prezent, prin Statutul de la Roma, sterilizarea forţată sistematică este considerată crimă împotriva umanităţii.
Sterilizare forţată? Cine? Unde? Când?
Femei din întreaga lume au fost forţate de guverne sau de personal medical să se supună procedurilor de sterilizare forţată. Astfel de cazuri au fost raportate în Europa, America de Nord şi de Sud, Africa, Asia.
Femeile dintre grupurile sociale cele mai sărace sau negativ stigmatizate sunt cele mai expuse riscului practicilor de sterilizare forţată. Sterilizarea ilegală face referire atât la situaţiile în care o persoană este sterilizată fără ştiinţa sa şi fără să aibă posibilitatea să-şi exprime consimţământul, cât şi la oferirea de stimulente financiare, de informaţii false sau de tactici de intimidare pentru a determina o persoană să se supună unei operaţii de sterilizare.
Este cel mai probabil ca practicile de sterilizare forţată să afecteze grupurile sociale marginalizate, să se petreacă în acele societăţi în care nu există proceduri clare cu privire la obţinerea consimţământului pacienţilor sau acolo unde medicii nu răspund adecvat pentru practicile inumane sau care contravin drepturilor omului.
Minorităţile etnice, precum romii şi populaţiile indigene. În cele mai multe cazuri este vorba de femei rome şi femei indigene sterilizate fără ştiinţa şi consimţământul lor în timpul operaţiilor de cezariană sau constrânse să prezinte certificate de sterilizare la angajare. Vorbim de femei rome în Cehia, Slovacia şi Ungaria şi de femei indigene în Peru, Statele Unite ale Americii sau Canada.
Femei sărace. Este cazul unor femei din SUA beneficiară de asistenţă socială în 2009 sterilizată forţat în timpul unei operaţii de cezariană. Femei sărace sau utilizatoare de droguri din USA, femei cu HIV în Marea Britanie sau Kenia, femei sărace în Uzbekistan, persoane sărace în India în „taberele de sterilizare” de la Uttar Pradesh în cadrul unui program finanţat de Banca Mondială şi guvernul SUA. Femei cu nivel redus de educaţie sau analfabete care îşi puneau amprenta de formulare de consimţământ ce nu le-au fost citite sau explicate pe înţeles.
Femei cu HIV, astfel de cazuri fiind documentate în Chile, Republica Dominicană, Mexic, Namibia, Africa de Sud, Venezuela. Fie femeile infectate cu HIV sunt informate eronat cu privire la transmiterea virusului la noul născut, fie li se refuză tratamentul medical până când nu se supun unei operaţii de sterilizare, fie sunt sterilizate fără sa ştie în timpul altor intervenţii chirurgicale.
Femei cu dizabilități fie că este vorba de dizabilităţi fizice sau mentale. În prezent sunt încă în vigoare prevederi legale referitoare la sterilizarea femeilor cu dizabilităţi în Spania, Egipt, SUA, India, Rusia.
Persoane transgender în Japonia, de exemplu, înainte de aprobarea operaţiei de schimbare de sex.
China este ea în sine un caz aparte, femeile fiind sterilizate printr-un program guvernamental de prevenire a creşterii populaţiei şi implicit de reducere a numărului de naşteri.
Despre sterilizarea femeilor rome în Europa sau cum se repetă istoria
Sterilizarea forțată/ilegală a femeilor rome nu este străină de istoria recentă, modernă a multora dintre statele Europei. Norvegia este dintre primele ţări europene care au autorizat la începutul anilor 1900 sterilizarea romilor, acesteia alăturându-i-se în timpul celui de al doilea război mondial Germania, Austria, România şi Slovacia. Sterilizarea femeilor rome a continuat în Europa centrală şi de Răsărit după încheierea celui de al doilea război mondial, aceasta devenind practică sistemică între anii 1970 şi 1990 în fosta Cehoslovacie.
Din păcate noi cazuri au fost raportate în anii 2007-2009 în Cehia, Slovacia şi Ungaria.
În Slovacia sterilizarea este realizată de doctori pacientelor lor în timpul întreruperilor de sarcină sau cezarienelor fără a avea consimţământul acestora sau în schimbul unor beneficii în programele de asistenţă socială. Guvernul nu numai că nu a luat măsuri pentru a stopa astfel de practici dar nici nu a compensat victimele de-a lungul timpului.
Guvernul ceh pe de altă parte a cerut scuze public victimelor sterilizării forţate în noiembrie 2009, dar de asemenea nu a acordat, cu o singură excepţie, compensaţii victimelor sterilizării. Cu toate că a cerut public scuze a şi admis că este posibil ca sterilizarea femeilor rome să se mai producă dar fără a fi o practic sistemică.
Deşi pare o istorie de mult apusă, iniţiativele legale din ţări precum Bulgaria sau Slovacia cu privire la sterilizarea femeilor sărace cu mulţi copii sunt recente, post-criză, cei mai vulnerabili dintre noi transformându-se iar în ţapii ispăşitori ai actualei crize economice şi financiare. Discursul instigator la ură al Naţionaliştilor autonomi, al consilierului local Rareş Buglea sau declaraţiile Preşedintelui cu privire la fertilitatea femeilor rome şi la ameninţarea pe care acesta o anticipează asupra structurii etnice a populaţiei României pe termen mediu şi lung sunt doar câteva dintre incidentele anului trecut, arătându-ne încă o dată faptul că istoria riscă oricând să se repete.
Cristina Mocanu
E-Romnja
