Saturday, October 25, 2014

Despre sterilizarea forţată


Ce este sterilizarea forţată?
Prin sterilizare forţată sau ilegală, înţelegem în genere toate acele politici şi programe guvernamentale prin care persoane aparţinând diferitelor grupuri sociale sunt forţate  să facă intervenţia chirurgicală de sterilizare. La începutul secolului 20 practicile de sterilizare erau relativ răspândite în cadrul diferitelor programe eugeniste şi aveau ca scop reducerea volumului anumitor grupuri sociale considerate a avea diferite „defecte” genetice. În prezent, prin Statutul de la Roma, sterilizarea forţată sistematică este considerată crimă împotriva umanităţii.

Sterilizare forţată? Cine? Unde? Când?
Femei din întreaga lume au fost forţate de guverne sau de personal medical să se supună procedurilor de sterilizare forţată.  Astfel de cazuri au fost raportate în Europa, America de Nord şi de Sud, Africa, Asia.

Femeile dintre grupurile sociale cele mai sărace sau negativ stigmatizate sunt cele mai expuse riscului practicilor de sterilizare forţată. Sterilizarea ilegală face referire atât la situaţiile în care o persoană este sterilizată fără ştiinţa sa şi fără să aibă posibilitatea să-şi exprime consimţământul, cât şi la oferirea de stimulente financiare, de informaţii false sau de tactici de intimidare pentru a determina o persoană să se supună unei operaţii de sterilizare. 
Este cel mai probabil ca practicile de sterilizare forţată să afecteze grupurile sociale marginalizate, să se petreacă în acele societăţi în care nu există proceduri clare cu privire la obţinerea consimţământului pacienţilor sau acolo unde medicii nu răspund adecvat pentru practicile inumane sau care contravin drepturilor omului.

Minorităţile etnice, precum romii şi populaţiile indigene. În cele mai multe cazuri este vorba de femei rome şi femei indigene sterilizate fără ştiinţa şi consimţământul lor în timpul operaţiilor de cezariană sau constrânse să prezinte certificate de sterilizare la angajare. Vorbim de femei rome în Cehia, Slovacia şi Ungaria şi de femei indigene în Peru, Statele Unite ale Americii sau Canada.
Femei sărace. Este cazul unor femei din SUA beneficiară de asistenţă socială în 2009 sterilizată forţat în timpul unei operaţii de cezariană. Femei sărace sau utilizatoare de droguri din USA, femei cu HIV în Marea Britanie sau Kenia, femei sărace în Uzbekistan, persoane sărace în India în „taberele de sterilizare” de la Uttar Pradesh în cadrul unui program finanţat de Banca Mondială şi guvernul SUA. Femei cu nivel redus de educaţie sau analfabete care îşi puneau amprenta de formulare de consimţământ ce nu le-au fost citite sau explicate pe înţeles.
Femei  cu HIV, astfel de cazuri fiind documentate în Chile, Republica Dominicană, Mexic, Namibia, Africa de Sud, Venezuela. Fie femeile infectate cu HIV sunt informate eronat cu privire la transmiterea virusului la noul născut, fie li se refuză tratamentul medical până când nu se supun unei operaţii de sterilizare, fie sunt sterilizate fără sa ştie în timpul altor intervenţii chirurgicale. 
Femei cu dizabilități fie că este vorba de dizabilităţi fizice sau mentale. În prezent sunt încă în vigoare prevederi legale referitoare la sterilizarea femeilor cu dizabilităţi în Spania, Egipt, SUA, India, Rusia.  
Persoane transgender în Japonia, de exemplu, înainte de aprobarea operaţiei de schimbare de sex.
China este ea în sine un caz aparte, femeile fiind sterilizate printr-un program guvernamental de prevenire a creşterii  populaţiei şi implicit de reducere a numărului de naşteri.

Despre sterilizarea femeilor rome în Europa sau  cum se repetă istoria
Sterilizarea forțată/ilegală a femeilor rome nu este străină de istoria recentă, modernă a multora dintre statele Europei. Norvegia este dintre primele ţări europene care au autorizat la începutul anilor 1900 sterilizarea romilor, acesteia alăturându-i-se în timpul celui de al doilea război mondial Germania, Austria, România şi Slovacia. Sterilizarea femeilor rome a continuat în Europa centrală şi de Răsărit după încheierea celui de al doilea război mondial, aceasta devenind practică sistemică între anii 1970 şi 1990 în fosta Cehoslovacie. 

Din păcate noi cazuri au fost raportate în anii 2007-2009 în Cehia, Slovacia şi Ungaria.
În Slovacia sterilizarea este realizată de doctori pacientelor lor în timpul întreruperilor de sarcină sau cezarienelor fără a avea consimţământul acestora sau în schimbul unor beneficii în programele de asistenţă socială. Guvernul nu numai că nu a luat măsuri pentru a stopa astfel de practici dar nici nu a compensat victimele de-a lungul timpului.
Guvernul ceh pe de altă parte a cerut scuze public victimelor sterilizării forţate în noiembrie 2009, dar de asemenea nu a acordat, cu o singură excepţie, compensaţii victimelor sterilizării. Cu toate că a cerut public scuze a şi admis că este posibil ca sterilizarea femeilor rome să se mai producă dar fără a fi o practic sistemică.

Deşi pare o istorie de mult apusă, iniţiativele legale din ţări precum Bulgaria sau Slovacia cu privire la sterilizarea femeilor sărace cu mulţi copii sunt recente, post-criză, cei mai vulnerabili dintre noi transformându-se iar în ţapii ispăşitori ai actualei crize economice şi financiare.  Discursul instigator la ură al Naţionaliştilor autonomi, al consilierului local Rareş Buglea sau declaraţiile Preşedintelui cu privire la fertilitatea femeilor rome şi la ameninţarea pe care acesta o anticipează asupra structurii etnice a populaţiei României pe termen mediu şi lung sunt doar câteva dintre incidentele anului trecut, arătându-ne încă o dată faptul că istoria riscă oricând să se repete.   

Cristina Mocanu
E-Romnja

Tuesday, October 14, 2014

Imaginându-ne o lume în care avortul nu este stigmatizat

Pentru a ne ghida prioritățile activiste, trebuie să ne imaginăm cum ar arăta obiectivul nostru pe termen lung: o lume în care avortul nu este stigmatizat.



De Ziua Mondială de Acţiune pentru Avort Sigur și Legal, 28 septembrie, activiștii și liderii se unesc pentru combaterea stigmatizării avortului. Credința larg răspândită potrivit căreia avortul este inacceptabil din punct de vedere social sau moral este prezentă atât în mass media, cât și în instituții medicale și în legislații restrictive, toate acestea conturând atitudinile și stereotipurile comunităților cu privire la avort. Lupta împotriva acestui cerc al rușinii are loc pe o serie de fronturi, de la activismul individual până la schimbări de politică la nivel mondial. Având în vedere climatul nostru politic actual, este ușor să te blochezi în lupta pe termen scurt pentru îngrijire reproductivă sigură, legală și accesibilă. Însă, pentru a ne ghida prioritățile activiste, pentru a evita epuizarea și oboseala și pentru a ne păstra concentrarea asupra scopurilor noastre pe termen lung, trebuie, de asemenea, să ne imaginăm cum ar arăta, în cele din urmă, o lume în care avortul nu este stigmatizat. 

Un astfel de cadru ar da prioritate:

Vizibilității. Spre deosebire de alte tipuri de îngrijire sau decizii privind planificarea familială, avortul este deseori invizibil în instituții și în dezbaterile publice, ceea ce înseamnă că multe persoane subestimează frecvența ridicată a procedurii precum și cât de multe persoane asigură accesul la aceasta. Dacă avortul nu ar fi stigmatizat, acesta ar constitui un subiect clar, parte în toate pregătirile medicale și parte din educaţia sexuală; mass media ar acoperi acest subiect ca pe o experienţă socială firească şi uşor de gestionat iar serviciile medicale pentru avort ar fi accesibile în orice comunitate.

Conexiunilor. Rușinea atrage sentimente de izolare. Într-o lume în care avortul nu este stigmatizat, oamenii ar putea face forma legături în baza tuturor experienţelor de natură reproductivă: avort, adopție, avort spontan, infertilitate, experiențe monoparentale, experiențe ale persoanelor tinere, ale persoanelor LGBTQ devenite părinți etc. Pe măsură ce aceste relații individuale se dezvoltă, la rândul lor şi mişcările pentru sănătatea reproductivă, drepturi reproductive și dreptate reproductivă s-ar uni și ar învăța de la persoanele care luptă pentru alte forme de dreptate socială.

Deschiderii. Furnizorii de servicii medicale și persoanele care au făcut avort ne spun deseori cât de greu le poate fi să vorbească deschis despre procedură, pentru că se tem de judecata celorlalţi. În mod ideal, școlile și centrele comunitare ar constitui spații pentru studente și membre în care acestea să își împărtășească propriile experiențe, în acelaşi timp învăţându-i pe ceilalţi să asculte cu empatie astfel de povești. Astfel, menționarea avortului nu ar mai fi un motiv de încetare a conversațiilor, ci ar deschide posibilitatea ca oamenii să discute complexitățile sexului, iubirii și creării unei familii. În plus, furnizorii de servicii medicale nu ar mai fi nevoiți să își ascundă activitatea de teama violenţei. În schimb, ar fi pe deplin susținuți și apreciați de către colegii, prietenii și vecinii lor.

Integrării. În multe domenii, serviciile de îngrijire privitoare la avort sunt disponibile numai în clinicile specializate, asta în cazul în care există. Procedura ar trebui pe deplin integrată în sistemul de sănătate, prin intermediul căruia toți medicii specializați ar oferi acest serviciu cu compasiune. Fiecare profesionist din domeniul medical s-ar simți capabil și competent pentru a discuta subiectul într-un mod lipsit de prejudecăţi și centrat pe pacient. În țările unde sistemul de sănătate este privatizat, costurile avortului ar fi integrate în fiecare plan de asigurare și ar include consiliere, furnizarea de servicii și facilitarea oricărui sprijin de natură emoțională sau fizică. 

Împuternicirii. Comunitățile se vor simți în măsură pentru a pleda pentru propriile lor nevoi și pentru a genera schimbări politice pe termen lung. Persoanele care deţin funcţii publice și-ar putea dezvălui propriile experiențe legate de avort fără a se teme de pedeapsă sau de distrugerea propriei reputaţii. La rândul lor, susținătorii ar mobiliza oamenii din întreaga țară în sprijinul acelor aleşi iar politicile adoptate ar permite persoanelor să aibă acces la resurse, drepturi și respectat pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la propriile familii.

Lupta de zi cu zi la nivel global pentru accesul la avort este, desigur, una fundamentală. În același timp, avem nevoie să creăm ocazii pentru a ne imagina societatea la care sperăm. Făcând acest lucru, ne putem responsabiliza oficialitățile, liderii și colegii activiști, totodată continuând să construim pas cu pas o cale spre atingerea scopurilor noastre.


Tuesday, October 7, 2014

Flash-mob: Avort Liber, Sigur şi Gratuit





În România întreruperea de sarcină costă bani. Uneori costă mulţi bani. De fapt, atunci când eşti săracă, mereu costă mulţi bani. Inclusiv în spitalele publice. Dacă nu ai un spital public pe aproape sau dacă în spitalul public din apropiere nu se mai fac întreruperi de sarcină, atunci singura opţiune este mediul privat. Pe care nu multă lume şi-l permite. Pentru femeile sărace costul unei întreruperi de sarcină este o barieră importantă, uneori de netrecut. Deja au apărut semnale că avorturile clandestine sunt în creştere

Orice femeie are dreptul la avort liber, sigur şi gratuit! 

Flash mob EuDecid
Este inacceptabil ca sărăcia să constituie pentru atât de multe dintre noi o barieră în accesarea unui serviciu medical. În lipsa acestui acces viaţa femeilor este pusă în pericol de metode nesigure şi nepotrivite folosite pentru întreruperi de sarcină.

Pentru a semnala aceste probleme mai multe dintre noi am împărţit pliante şi am organizat un mic Flash-Mob în Piaţa Universităţii vineri, 3 octombrie: Avort Liber, Sigur şi Gratuit!


Flash mob EuDecid



Flash mob EuDecid

Flash mob EuDecid


Wednesday, October 1, 2014

Conferinta: Practici, discursuri și politici privind drepturile reproductive ale femeilor în România

Vineri, 3 octombrie, de la ora 14.00 va avea loc conferința Practici, discursuri și politici privind drepturile reproductive ale femeilor în România, conferința finală a proiectului Un viitor sigur pentru drepturile reproductive ale femeilor din Romania (Ensuring a Safe Future for Women in Romania - Through the Lens of our Past), finantat de Feminist Review Trust.
Conferința este organizată cu sprijinul echipei EuDecid și al Grupului informal pentru drepturi reproductive.
Proiectul urmareste cresterea mobilizării activismului pentru drepturi reproductive și creșterea conștientizării cu privire la încălcările drepturilor reproductive ale femeilor din România, în trecut și în prezent. În cadrul acestei conferințe ne propunem să vizibilizăm obstacolele cu care diferite grupuri de femei se confruntă în accesarea propriilor drepturi și să contribuim la crearea unei solidarități în lupta pentru dreptate reproductivă.
Program:
14.00-14.20 Performance Asociația Transcena
14.20-14.40 Crina Morteanu, Centrul de studii juridice si drepturile omului: Practici discriminatorii și drepturi reproductive
14.40- 15.00 Alice Iancu, SNSPA: Sărăcie și inegalitate socială în discursuri și politici privind drepturile reproductive în România 
15.00-15.20 Prezentare colectivă: Dizabilitate si dreptate reproductiva. Studiu de caz: Aproprierea criticii abilitismului de retorica pro-life
15.20-15.30 Vizionare material foto-video Eu Decid
15.30-16.00 Discuții libere
Proiectul Un viitor sigur pentru drepturile reproductive ale femeilor din Romania este implementat de Centrul FILIA în parteneriat cu E-Romnja și Asociația Transcena.
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), sala 115, 3 octombrie ora 14.00

Event FB https://www.facebook.com/events/476172889191646/
Site FILIA http://www.centrulfilia.ro/index.php/drepturi-reproductive/207-2014-practici-discursuri-si-politici-privind-drepturile-reproductive-ale-femeilor-in-romania