Imaginându-ne o lume în care avortul nu este stigmatizat

Pentru a ne ghida prioritățile activiste, trebuie să ne imaginăm cum ar arăta obiectivul nostru pe termen lung: o lume în care avortul nu este stigmatizat.

De Ziua Mondială de Acţiune pentru Avort Sigur și Legal, 28 septembrie, activiștii și liderii se unesc pentru combaterea stigmatizării avortului. Credința larg răspândită potrivit căreia avortul este inacceptabil din punct de vedere social sau moral este prezentă atât în mass media, cât și în instituții medicale și în legislații restrictive, toate acestea conturând atitudinile și stereotipurile comunităților cu privire la avort. Lupta împotriva acestui cerc al rușinii are loc pe o serie de fronturi, de la activismul individual până la schimbări de politică la nivel mondial. Având în vedere climatul nostru politic actual, este ușor să te blochezi în lupta pe termen scurt pentru îngrijire reproductivă sigură, legală și accesibilă. Însă, pentru a ne ghida prioritățile activiste, pentru a evita epuizarea și oboseala și pentru a ne păstra concentrarea asupra scopurilor noastre pe termen lung, trebuie, de asemenea, să ne imaginăm cum ar arăta, în cele din urmă, o lume în care avortul nu este stigmatizat. 

Un astfel de cadru ar da prioritate:

Vizibilității. Spre deosebire de alte tipuri de îngrijire sau decizii privind planificarea familială, avortul este deseori invizibil în instituții și în dezbaterile publice, ceea ce înseamnă că multe persoane subestimează frecvența ridicată a procedurii precum și cât de multe persoane asigură accesul la aceasta. Dacă avortul nu ar fi stigmatizat, acesta ar constitui un subiect clar, parte în toate pregătirile medicale și parte din educaţia sexuală; mass media ar acoperi acest subiect ca pe o experienţă socială firească şi uşor de gestionat iar serviciile medicale pentru avort ar fi accesibile în orice comunitate.

Conexiunilor. Rușinea atrage sentimente de izolare. Într-o lume în care avortul nu este stigmatizat, oamenii ar putea face forma legături în baza tuturor experienţelor de natură reproductivă: avort, adopție, avort spontan, infertilitate, experiențe monoparentale, experiențe ale persoanelor tinere, ale persoanelor LGBTQ devenite părinți etc. Pe măsură ce aceste relații individuale se dezvoltă, la rândul lor şi mişcările pentru sănătatea reproductivă, drepturi reproductive și dreptate reproductivă s-ar uni și ar învăța de la persoanele care luptă pentru alte forme de dreptate socială.

Deschiderii. Furnizorii de servicii medicale și persoanele care au făcut avort ne spun deseori cât de greu le poate fi să vorbească deschis despre procedură, pentru că se tem de judecata celorlalţi. În mod ideal, școlile și centrele comunitare ar constitui spații pentru studente și membre în care acestea să își împărtășească propriile experiențe, în acelaşi timp învăţându-i pe ceilalţi să asculte cu empatie astfel de povești. Astfel, menționarea avortului nu ar mai fi un motiv de încetare a conversațiilor, ci ar deschide posibilitatea ca oamenii să discute complexitățile sexului, iubirii și creării unei familii. În plus, furnizorii de servicii medicale nu ar mai fi nevoiți să își ascundă activitatea de teama violenţei. În schimb, ar fi pe deplin susținuți și apreciați de către colegii, prietenii și vecinii lor.

Integrării. În multe domenii, serviciile de îngrijire privitoare la avort sunt disponibile numai în clinicile specializate, asta în cazul în care există. Procedura ar trebui pe deplin integrată în sistemul de sănătate, prin intermediul căruia toți medicii specializați ar oferi acest serviciu cu compasiune. Fiecare profesionist din domeniul medical s-ar simți capabil și competent pentru a discuta subiectul într-un mod lipsit de prejudecăţi și centrat pe pacient. În țările unde sistemul de sănătate este privatizat, costurile avortului ar fi integrate în fiecare plan de asigurare și ar include consiliere, furnizarea de servicii și facilitarea oricărui sprijin de natură emoțională sau fizică. 

Împuternicirii. Comunitățile se vor simți în măsură pentru a pleda pentru propriile lor nevoi și pentru a genera schimbări politice pe termen lung. Persoanele care deţin funcţii publice și-ar putea dezvălui propriile experiențe legate de avort fără a se teme de pedeapsă sau de distrugerea propriei reputaţii. La rândul lor, susținătorii ar mobiliza oamenii din întreaga țară în sprijinul acelor aleşi iar politicile adoptate ar permite persoanelor să aibă acces la resurse, drepturi și respectat pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la propriile familii.

Lupta de zi cu zi la nivel global pentru accesul la avort este, desigur, una fundamentală. În același timp, avem nevoie să creăm ocazii pentru a ne imagina societatea la care sperăm. Făcând acest lucru, ne putem responsabiliza oficialitățile, liderii și colegii activiști, totodată continuând să construim pas cu pas o cale spre atingerea scopurilor noastre.

Articol original în engleză: Imagining a World Without Abortion Stigma, de Steph Herold, Sea Change Program și Kate Cockrill, Sea Change Program, 26 Septembrie, 2014 

Mulţumim R. pentru traducere!