Mişcările de dreapta religioase şi violenţa asupra femeilor

Acest articol este primul dintr-o serie de articole privind mişcările care se opun accesului femeilor la întreruperi de sarcină sigure şi legale şi dreptăţii reproductive în general.

I.  În Cluj: mai multă hărţuire, intimidare şi stigmatizare a femeilor. 

În Cluj începe să se dezvolte un anumit tip de discurs împotriva dreptului femeilor de a face întrerupere de sarcină şi a drepturilor lor reproductive. Astfel mai mulţi reprezentanţi religioşi au descoperit probabil terenul comun pentru un “dialog ecumenic” şi ce teren mai potrivit ar fi putut găsi decât dispreţul comun pe care îl împărtăşesc faţă de ideea că femeile sunt singurele legitime decidente privind propriile corpuri? 

Astfel la Cluj a fost demarată acţiunea „40 de zile pentru viaţă”, în cadrul căreia reprezentanţi religioşi şi susţinători ai acestora pichetează o clinică medicală clujeană. Această campanie este cuprinsă de fapt într-o mişcare mai largă care s-a dezvoltat în SUA în anii 60, odată cu legalizarea avortului din acea ţară. Este o mişcare de dreapta conservatoare şi religioasă. Legătura este explicită şi clară, acţiunea de la Cluj fiind integrată într-o mişcare "internationala", chiar de către organizatori şi fiind astfel prezentată în Ziarul de Cluj “actiunea “40 de zile pentru viata” (este) initiata de o echipa de voluntari crestini pentru prima oara in Romania. In Vest acest tip de campanii au loc de mai multi ani si au avut ca rezultat scaderea numarului avorturilor si chiar inchiderea unor clinici din lipsa de cliente.” 

Interesant cum însă nu se scrie nimic în ziarele locale sau în presa care relatează întreaga acţiune despre cum au ajuns unele clinici să fie “închise” şi ce înseamnă de fapt această “lipsă de cliente”.

Voi mai scrie despre această mişcare mai multe, inclusiv despre cât este de legată de dezvoltarea unui anumit tip de discurs de dreapta religios, despre cum instrumentalizează inegalităţile sociale existente şi despre altele,  însă în acest moment mi se pare important să arăt cât de mult se bazează ea pe violenţă, hărţuire şi intimidarea femeilor.

1. Cine şi de unde? Violenţa şi ofensiva asupra clinicilor medicale

Unul din cele mai revelatoare aspecte este evident cum se poartă această mişcare “internaţională” de fapt cu foarte multe femei şi cu cei care le sprijina şi cum îşi atinge scopurile: prin hărţuire, intimidare şi stigmatizare. Prin instaurarea unui mediu cuprins de frică, prin incendierea clinicilor medicale şi prin uciderea persoanelor care lucrează în astfel de clinici. Pentru a înţelege mai bine ce tip de discurs şi mişcare sunt deloc întâmplător importate şi în România, cred că este util să vedem de unde vin şi cam pe ce se bazează.

Mişcarea tare-frumos numită (ca de obicei) “pentru viaţă” este o mişcare care nu a fost deloc străină de violenţă. În fapt “violenţa anti-avort” are o întreagă paginăWikipedia dedicată, asta dacă folosim şi o minimă căutare Google. Mai mulţi oameni au fost ucişi de activişti anti-avort în SUA: Dr. David Gunn în Florida în 1993, Dr. John Britton şi un “însoţitor” din clinică (din cauza “paşnicilor” protestatari clinicile medicale din SUA folosesc de mult timp “însoţitori” pentru protejarea femeilor la intrarea şi ieşirea din clinică)  James Barrett în 1994 în Pensacola, două recepţioniste Shannon Lowney şi Lee Ann Nichols în 1994 în Massachusetts, Robert Sanderson, agent de pază al unei clinici în Alabama în 1998, Dr. Barnett Slepian în New York în 1998 şi Dr. George Tiller în Kansas în 2009.
Numai în SUA din 1977 au avut loc, conform National Abortion Federation, 17 tentative de omor, 383 de ameninţări cu moartea, 153 de atacuri şi 3 răpiri, toate îndreptate persoanelor care asigurau accesul la întrerupere de sarcină sigură şi legală. Împotriva clinicilor medicale au avut loc 41 de atentate cu bombă, 173 de incendii, 91 de încercări de atentat cu bombă sau incendieri, 619 de ameninţări cu bombă şi 100 de atacuri cu acid butyric. Când această mişcare s-a extins şi în alte părţi violenţe similare s-au înregistrat în Canada, Noua Zeelandă sau Australia.

Această tendinţă nu numai că nu este în scădere, ci în plină creştere! Un raport al Feminist Majority Foundation a arătat că din 2010 numărul ameninţărilor la adresa clinicilor medicale care asigură accesul la avort legal şi sigur S-A DUBLAT! 51% dintre clinicile medicale se confruntă cu ameninţări cu violenţa, în timp ce 1 din 5 clinici trebuie să facă faţă unor violenţe severe! Întregul Raport detaliind mai multe este disponibil în engleză AICI .

Aceste violenţe nu sunt întâmplătoare, ci strâns legate de crearea unui întreg climat de frică, intimidare şi stigmatizare. Acest climat care încurajează diferite tipuri de violenţă împotriva femeilor, incluzând diferite modalităţi de hărţuire, este susţinut prin activităţi déjà cu vechime şi dezvoltate în SUA: pichetarea clinicilor medicale, crearea de afişe ameninţătoare, monitorizarea femeilor care intră în clinici şi a personalului medical sau administrativ care lucrează acolo. 

În răspuns faţă de aceste tactici clinicile medicale din SUA, printre altele, angajează sau au ca voluntare persoane însoţitoare, al căror rol este să escorteze pur şi simplu la intrarea şi ieşirea din clinică femeile care vor să folosească serviciile clinicilor respective. Aceasta este starea de fapt pe care o produc mişcările religioase de dreapta împotriva femeilor. Şi este o stare de fapt posibilă pentru că organizarea socială în care trăim susţine şi se bazează pe violenţa structurală împotriva femeilor.

2. Violenţa structurală şi mişcările care hărţuiesc femei

Aceste acte de violenţă sunt numai vârful unui iceberg. Deseori asemenea forme de violenţă sunt mai “vizibile”, însă ele sunt numai unele forme ale violenţei împotriva femeilor

Este extrem de important de spus că această violenţă, hărţuirea femeilor şi stigmatizarea lor se bazează şi încurajează de fapt o realitate generalizată în societăţi unde violenţa, hărţuirea şi stigmatizarea sunt generalizate. În România hărţuirea stradală este aproape “normalizată”. Violenţa domestică este endemică. Violenţa sexuală este la cote extrem de ridicate, fiind estimat că 1 femeie din 3 va trece printr-o agresiune sexuală de-a lungul vieţii ei. 

Cum de este posibil ca nişte organizaţii religioase să decidă ele că este absolut în regulă să picheteze o clinică medicală şi să se insereze în viaţa femeilor care intră acolo? Este posibil pentru că trăim într-o lume şi o ţară în care hărţuirea femeilor este pur şi simplu acceptată şi acceptabilă. În care multe lucruri nici nu sunt percepute drept violenţă, precum hărţuirea stradală la care femeile sunt supuse de fiecare dată când ies din casă. Mişcarea împotriva drepturilor reproductive ale femeilor se bazează pe, încurajează şi profită de o stare de fapt în care femeile sunt sistematic hărţuite şi amuţite.

Cum de este posibil ca nişte organizaţii religioase să poată să întărească stigmatizarea femeilor şi stigmatizarea avortului în acest fel? Una din pancartele protestatarilor cuprinde cuvintele „Există iertare şi vindecare după avort”. Ideea conform căreia femeile au ceva pentru care să-şi ceară iertare după o întrerupere de sarcină este una profund stigmatizatoare. Ideea conform căreia oamenii religioşi sunt în poziţia să acorde sau să faciliteze o "iertare" este una profund bazată pe inegalităţile fundamentale dintre instituţiile religioase şi femei. Şi este posibilă într-o lume şi o ţară în care stigmatizarea întreruperii de sarcină şi stigmatizarea sexualităţii femeilor în general (dar mai ales a anumitor femei) sunt acceptate. Mişcarea împotriva drepturilor reproductive ale femeilor se bazează pe, încurajează şi profită de o stare de fapt în care femeile sunt sistematic stigmatizate pentru alegerile pe care le fac privind propria sexualitate şi reproducere. 

Violenţa împotriva femeilor este nu numai "directă" şi "vizibilă", ci şi structurală şi este strâns legată de o serie întreagă de inegalităţi sociale, economice, rasiste, abilitiste şi homofobe. Astfel “În timp ce violenţa directă este oribilă şi brutalitatea ei deseori captează atenţia, violenţa structurală este aproape mereu invizibilă, încorporată în structure sociale omniprezente, normalizată de instituţii stabile şi experienţe regulate. Inegalităţile structurale produc suferinţă şi moarte la fel de mult ca şi violenţa (directă), iar răul produs este deseori mai încet, mai subtil şi mai dificil de reparat” (Ellina Samatroy). Violenţa structurală cuprinde printre altele situaţia în care de exemplu organizaţiile religioase se bucură de resurse şi sprijin instituţional în dauna femeilor şi a grupurilor de femei cele mai marginalizate. 

Violenţa directă şi violenţa structurală se sprijină una pe cealaltă. Acest climat de hărţuire şi intimidare, combinat cu presiuni legislative şi inegalităţi sociale crescute, în locuri unde dreapta religioasă este puternică, au dat destule roade putrede. Sau, cum le numeşte site-ul oficial al acţiunii “40 de zile pentru viaţă”, au dat destule “rezultate dovedite” de nivel “internaţional”, precum închiderea a 59 de centre pentru întrerupere de sarcină.

 În aceste condiţii de hărţuire şi presiuni instituţionale şi sociale conduse de mişcările religioase de dreapta, femeile deseori sunt intimidate şi renunţă să mai apeleze la servicii medicale sigure. În Texas de exemplu unde mişcarea religioasă de dreapta este extrem de puternică, înregistrându-se o creştere a întreruperilor de sarcină fără supraveghere medicală, cu toate consecinţele aferente acestui lucru. Cine sunt cele mai afectate? Femeile sărace şi femeile aparţinând grupurilor marginalizate, care nu îşi pot permite un drum la o clinică mai îndepărtată, departe de hărţuitorii „binevoitori” sau departe de casă în cazul în care clinica a fost închisă. 

În acelaşi timp clinicile medicale care oferă acces la întrerupere de sarcină oferă de obicei o largă gamă de servicii medicale de obstetrică-ginecologie!  Ceea ce „mişcarea pentru viaţă” numeşte „clinici pentru avort” (joaca de-a cuvintele este un sport preferat) sunt de cele mai multe ori clinici de obstetrică-ginecologie care oferă toate serviciile medicale aferente specializării: servicii de planificare familială, servicii medicale de îngrijire pe parcursul sarcinii, asistenţă la naştere. Pentru nenumărate comunităţi locale aceste clinici sunt deseori singurul loc în care femeile pot avea un acces mai uşor la toate îngrijirile medicale necesare. Închiderea lor în urma presiunilor existente înseamnă deseori lipsa accesului la servicii medicale absolut necesare pentru femei, mai ales pentru femeile sărace care nu se pot deplasa în căutarea altei clinici!! Tot în Texas, un loc de altfel demn de multiple „laude” ale mişcării „pro-viaţă”, atacurile la adresa sistemului medical care oferă îngrijiri medicale femeilor şi a clinicilor existente au dus la o situaţie disperată pentru comunităţile mai sărace şi marginalizate, precum cele unde trăiesc imigranţi şi minorităţi provenite din America Latină. Împotriva tendinţei de a închide asemenea clinici se luptă multe activiste feministe, susţinători şi organizaţii, precum National Latina Institute for Reproductive Health. 

Acesta este probabil tipul de "lipsă de cliente" de care scrie ziarul din Cluj.

Dar de fapt, priorităţile mişcărilor „pentru viaţă” vizează pur şi simplu controlul femeilor şi afectează în special femei din grupuri marginalizate.  În articolul următor voi scrie mai multe despre cum „mişcarea pentru viaţă” se bazează pe existenţa anumitor inegalităţi sociale şi le instrumentalizează fără jenă.

Astfel trăim într-o realitate în care violenţa împotriva femeilor, mai ales împotriva femeilor din grupuri marginalizate sau opresate, face parte din cotidian. O lume în care deciziile femeilor şi experienţele lor sunt constant supuse presiunilor, amuţite şi intimidate. O asemenea mişcare profită şi întăreşte o realitate violentă! Nu este o mişcare “paşnică”. Nu este nimic “paşnic” în a profita de o realitate violentă existentă, în a întări stigmatizarea femeilor şi în a le hărţui şi intimida prin activităţi religioase şi a adânci şi profita de pe urma marginalizării lor. 

3. Riposte 

În faţa acţiunilor campaniei din Cluj mai multe persoane şi-au lăsat mesajele pe pereţii din spatele manifestanţilor religioşi, precum "Corpul meu, alegerea mea!!!" şi "Ţine-ţi religia pentru corpul tău". Manifestanţii religioşi s-au arătat surprizător de delicaţi şi preocupaţi pentru binele dreptului la proprietate, fiind întristaţi de un asemenea “vandalism”.

Este nevoie totuşi de un anumit tip de tupeu şi poziţie socială pentru a denunţa “vandalismul” la adresa unor pereţi în timp ce tu ocupi un spaţiu public pentru a hărţui, intimida şi stigmatiza femei. Şi arată exact şi …cam care sunt priorităţile “acceptabile”. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă o femeie ar fi ripostat sau dacă a ripostat? Eu sunt dispusă să pariez că aceşti delicaţi protestatari de “post şi rugăciune” s-ar fi plans aşa cum unii de altfel se plâng déjà de “agresivitatea” unor răspunsuri. Este plină lumea de agresori şi hărţuitori teribil de deranjaţi atunci când primesc o ripostă. Şi este plină lumea de sprijin la adresa lor. 

Pentru că a riposta la violenţa la care eşti supusă este în această lume un fapt reprobabil....Pentru că asta înseamnă, printre altele să trăieşti într-o lume misogină şi patriarhală, în care dispreţul faţă de experienţele femeilor, vieţile lor şi deciziile lor trece drept normă.

Inscripţie: Corpul meu, alegerea mea!!!- alături de un simbol feminist înfăţişând un pumn strâns şi simbolul "feminin"

Pe un perete este inscripţia "Ţine-ţi religia pentru corpul tău" iar în faţa peretelui este o măicuţă 

Intimidarea, stigmatizarea şi subminarea femeilor şi atacul la adresa celor care le oferă acces la întrerupere de sarcină legală şi sigură. Încurajarea violenţei împotriva femeilor şi atacul la adresa accesului la servicii medicale. Stigmatizarea sexualităţii şi alegerilor femeilor. Aşa arată “rezultatele dovedite” ale unor campanii precum “40 de zile pentru viaţă”.

C.