Educaţie pentru Viaţa de Familie (EVF) este un program al Fundaţiei Tineri pentru Tineri. Acesta a început în 1993 şi a devenit singurul program care se poate derula pe parcursul unui întreg semestru de şcoală, acoperind arii de interes multiple şi competenţe variate. Programul are la bază conceptul de educaţie între egali. Acesta a inclus sesiuni legate de autocunoaştere, luarea deciziilor, echitate de gen, rolurile de gen şi relaţionare, anatomie şi fiziologie, infecţii cu transmitere sexuală, prevenirea şi combaterea HIV/SIDA, metode contraceptive, sarcină şi parentalitate, comunicare în sexualitate, implicare activă. În cadrul programului eu am participat la întâlniri în licee pentru a discuta despre educaţie sexuală şi alte teme conexe.
Iniţial m-am gîndit să fac o scrisoare şi să încerc să vorbesc despre lucrurile pe care le-am învățat în cadrul fundației… dar după 5 minute mi-am dat seama că nu aş mai termina… nu aș vrea să vă plictisesc sau să fie o scrisoare banală în care să enumăr ce înseamnă a fi voluntară sau întâmplări povestite exact ca în formatul specific şcolii, am constatat că eu una dacă aş citi o scrisoare banală, ca la şcoală, m-aş plictisi. În cele din urmă m-am hotărât să scriu despre ceea ce am simţit ca voluntară axându-mă pe două lucruri: starea sufletească pe care am avut-o odată cu intrarea într-o sală de curs, neliniştea care dispărea atunci când comunicarea îşi făcea apariţia, fericirea simţită când persoane întâlnite doreau să înveţe ceva de la mine şi de asemenea întamplări care te marchează, care te fac să observi și alte viziuni.
Ca voluntară am avut posibilitatea de a cunoaşte zi de zi lucruri, locuri şi oameni noi. Încă îmi aduc aminte prima întâlnire cu persoanele care ne-au instruit iniţial, mă văd stând pe scaun, timidă, şi aşteptând cu nerăbdare ceea ce aveau să ne spună. Nu o să uit niciodată tonul blând cu care ni se vorbea, încrederea în sine pe care o aveau sau colegii de lângă mine care nu făceau nicio mişcare, erau practic îngheţaţi sau mai bine zis eram cu toţii captaţi de formatoarele noastre.
Îmi amintesc prima oră de la clasă, începea o nouă etapă! Până să mă trezesc bine, aleg două clase la care să împărtăşesc ceea ce ştiu! Probabil o să spuneţi… încă încercai să te trezeşti… dar, ajungând acasă, mi-am pus absolut totul în ordine; un lucru pe care l-am învăţat a fost “nu ştii ceva?.. întreabă!” Ai nevoie să spui ceea ce ai pe suflet, ai mereu o “echipă”… prietenii care mereu te ascultă şi încearcă să-ţi ofere un sfat.
Țin minte perfect ziua şi ora, era luni, ora unu, la unu şi zece se suna de intrare, simţeam fiecare bătaie a inimii, vocea parcă îmi tremura. Elevii erau în bancă, doar o singură excepţie, un băiat care ne aştepta lângă catedră. Nu vă închipuiţi câte scenarii mi-am făcut în cap în momentul acela: că poate nu vrea să participe, consideră că nu are ce învăţa de la noi, că poate nu ne vrea în clasă, dar de fapt singurul lucru pe care vroia să-l facă era să ne ofere bomboane şi să ne spună cât de încântat este că va participa. Am început ora, m-am prezentat, să fiu sinceră nici acum nu ştiu dacă mi-a tremurat vocea sau dacă s-au observat emoţiile din interiorul meu, cert este că ora a decurs bine, iar la final am avut deosebita plăcere de a asculta de la ei că aşteaptă cu nerăbdare ora viitoare.
Această experienţă a fost una pozitivă însă am avut parte şi de experienţe negative care m-au făcut să observ că nu toată lumea e de acord cu discuţiile legate de sănătatea reproducerii. Îmi amintesc că la o oră de dirigenţie şi-a făcut apariţia profesoara de religie care nu a permis să ne ţinem cursul pe motiv că aceste subiecte nu trebuie cunoscute și că elevii sunt încă mici pentru a asculta aşa ceva în contextul în care aceştia erau în clasa a-10-a. De asemenea în cadrul campaniei de promovare am întâlnit persoane care au considerat că aceste subiecte nu sunt de abordat şi au refuzat sa poarte discuţii.
Şi ca o încheiere cred că a fi voluntară înseamnă să ai puterea să arăți lumii ceea ce știi tu fără să te temi de eșec, de eșecul că poate te vei bloca atunci când toate privirile o să fie îndreptate spre tine, să accepți și alte opinii. Din experienţa mea am văzut că persoanele implicate pun foarte mult suflet, își doresc să ajute cât mai mult.
Claudia Nicoleta Păcală
No comments:
Post a Comment